Simfonia Iubirii 2026 – Experiența mea din turneu

Turneul „Simfonia Iubirii" este în plină desfășurare, iar eu trăiesc fiecare concert cu o intensitate pe care nu o pot descrie ușor în cuvinte. Sunt săptămâni pline de repetiții, de drumuri prin țară, de scene mari și de un public incredibil. Vreau să vă povestesc cum am trăit până acum această experiență din culise și de pe scenă – pentru că este, deja, cel mai important capitol din parcursul meu de până acum.

Ce a însemnat acest turneu pentru mine

Când am aflat că voi fi invitat în turneul național „Simfonia Iubirii", organizat de Prestige Art, am simțit un amestec de bucurie și responsabilitate. Să cânt alături de Orchestra di Teatro d'Opera Italiana, Orchestra Opera Vox, Corul și Baletul Opera Vox, sub bagheta maestrului Bogdan Costache, și pe aceeași scenă cu tenorul italian Paolo Spagnuolo – pentru mine, la 12 ani, asta înseamnă enorm.

Împreună cu profesorul meu, Mădălin Antonesei, am pregătit transcripții pentru două chitare ale unor piese care au devenit parte din sufletul acestui spectacol: Chiquitita (ABBA), Parla più piano – tema celebră din filmul Nașul – și Libertango de Astor Piazzolla. Fiecare piesă a avut propria poveste pe scenă, susținută de orchestră, cor și balet.

Oradea – Energie și căldură

La Oradea, în sala Casei de Cultură a Sindicatelor, am simțit din primele momente o conexiune specială cu publicul. Aproape două ore și jumătate de muzică, patru bisuri și o sală care nu voia să plece acasă. Am urcat pe scenă alături de profesorul meu și am cântat cu tot sufletul.

Jurnaliștii de la Observatorul Bihorean au scris despre momentul nostru:

„Gabriel Popescu, un chitarist în vârstă de 12 ani, elev la Liceul de Arte din București, a urcat pe scenă alături de profesorul său, Mădălin Antonesei. Gabriel Popescu este un elev model, care are numeroase rezultate extraordinare la concursuri naționale și internaționale de chitară."

Citește articolul complet: articol Observatorul Bihorean

Timișoara – Casa închisă și aplauze care nu se mai terminau

Opera Națională Română din Timișoara – aproape 1.400 de spectatori la cele două reprezentații, toate locurile ocupate. Să cânt într-o sală de operă cu o acustică atât de frumoasă a fost o experiență aparte.

Ce au scris jurnaliștii de la Tion.ro m-a emoționat cu adevărat:

„Un moment plin de farmec l-a avut protagonist pe tânărul chitarist Gabriel Popescu: la doar 12 ani, cu un repertoriu impresionant de complex și o mulțime de premii în palmares, cu tehnică excelentă, pasiune și aplomb, dar și cu un zâmbet care topește instantaneu inimile, el este, incontestabil, un copil-minune al muzicii și un artist cu ample perspective."

„Aparițiile sale scenice alături de profesorul său, Mădălin Antonesei, au captivat audiența, care a susținut cu avalanșe de aplauze ritmate atât nostalgia pentru Chiquitita, cât și pasionalele acorduri ale lui Piazzolla."

Citește articolul complet: articol Tion

București – Scena mare a Teatrului Național

Unul dintre cele mai emoționante momente de până acum a fost pe scena mare a Teatrului Național „I.L. Caragiale" din București. E greu să descriu în cuvinte ce am simțit. E scena pe care am visat să cânt și, deodată, eram acolo – cu chitara în mâini, cu profesorul meu alături, cu orchestra în spate și cu sala plină în fața mea.

Cronica Română și Spotmedia au surprins frumos semnificația acestui moment:

„Prezența tânărului artist a marcat una dintre direcțiile asumate ale proiectului «Simfonia iubirii», și anume sprijinirea și promovarea noii generații de muzicieni români prin apariții în contexte artistice de anvergură."

„Apariția pe scena mare a Teatrului Național București reprezintă un moment important în parcursul artistic al tânărului muzician și confirmă rolul pe care proiecte precum «Simfonia iubirii» îl pot avea în susținerea și vizibilitatea noii generații de artiști."

„Prezența lui Gabriel Popescu pe scenă a fost, astfel, nu doar un moment artistic, ci și o declarație despre continuitatea culturii muzicale și despre importanța cultivării talentului încă de la primele etape ale formării unui artist."

„Tânărul artist Gabriel Popescu interpretează, alături de profesorul său, transcripții pentru două chitare ale unor lucrări cunoscute publicului larg, integrate în programul concertului: Chiquitita (ABBA), Parla più piano – tema celebră din filmul Nașul și Libertango de Astor Piazzolla."

Citește articolul complet pe Cronica Română: articol Cronica

Citește articolul complet pe Spotmedia: articol SpotMedia

Citește articolul complet pe Jurnalul: articol complet

Agerpres (17 martie 2026) a preluat știrea despre prezența mea pe scena Teatrului Național, evidențiind parcursul artistic și premiile obținute:

„Gabriel Popescu studiază chitara din vârsta de 8 ani și este elev al Școlii Gimnaziale de Arte nr. 5 din București, la clasa profesorului Mădălin Antonesei. Tânărul muzician a urcat pe scena Teatrului Național «I.L. Caragiale» pe 16 martie 2026, într-un concert dedicat temei iubirii."

Citește articolul complet pe Agerpres: articol Agerpres

România Pozitivă (20 martie 2026) a publicat un articol detaliat despre concertul de la Teatrul Național:

„Apariția pe scena mare a Teatrului Național București reprezintă un moment important în parcursul artistic al tânărului muzician și confirmă rolul pe care proiecte precum «Simfonia iubirii» îl pot avea în susținerea și vizibilitatea noii generații de artiști."

„Prezența lui Gabriel Popescu pe scenă a fost, astfel, nu doar un moment artistic, ci și o declarație despre continuitatea culturii muzicale și despre importanța cultivării talentului încă de la primele etape ale formării unui artist."

Citește articolul complet pe România Pozitivă: articol România Pozitivă

București Business (18 martie 2026) a acoperit evenimentul, remarcând integrarea momentelor muzicale în arhitectura spectacolului:

„Tânărul artist a interpretat transcripții pentru două chitare ale unor lucrări cunoscute publicului larg. Gabriel Popescu studiază instrumentul de la vârsta de 8 ani, iar din anul următor a devenit elev al Școlii Gimnaziale de Arte nr. 5 din București, la clasa profesorului Mădălin Antonesei."

Citește articolul complet pe București Business: articol București Business

Reușita.ro (18 martie 2026) a prezentat parcursul artistic și formula specială de două chitare:

„Alături de mentorul său Mădălin Antonesei, a interpretat o serie de momente muzicale într-o formulă specială de două chitare, integrate în arhitectura artistică a spectacolului."

Citește articolul complet pe Reușita.ro: articol Reușita.ro

Mulțumiri

Fiecare concert din acest turneu mă învață ceva nou. Am înțeles că scena nu e doar despre note și tehnică – e despre conexiunea cu oamenii din sală, despre energia pe care o primești și pe care o dai înapoi.

Vreau să mulțumesc:

1. Profesorului meu, Mădălin Antonesei – pentru tot. Pentru ore nesfârșite de repetiții, pentru răbdare, pentru că mă provoacă mereu să fiu mai bun. Fără el, nimic din ce am realizat nu ar fi fost posibil.
2. Maestrului Bogdan Costache – pentru că a crezut în mine și mi-a oferit șansa de a fi parte din acest spectacol extraordinar. Energia lui de pe scenă este contagioasă și m-a inspirat profund.
3. Tenorului Paolo Spagnuolo – a fost o onoare să împart scena cu un artist de talia lui.
4. Echipei Prestige Art – pentru organizare impecabilă și pentru viziunea de a include tineri artiști în proiecte de această anvergură.
5. Orchestrei, Corului și Baletului Opera Vox și coregrafului Vlad Sebastian – pentru că au transformat fiecare seară într-o experiență artistică completă.
6. Publicului din fiecare oraș – energia și aplauzele voastre sunt motorul meu.

Mulțumiri speciale pentru presă

Vreau să adresez o mulțumire aparte presei care a scris despre mine și despre spectacol. Cuvintele frumoase din articolele lor mă motivează enorm și ajută la promovarea tinerilor muzicieni din România:

1. Observatorul Bihorean
2. Tion
3. Cronica Română
4. Spotmedia
5. Jurnalul.ro
6. Agerpres
7. România Pozitivă
8. București Business
9. Reușita.ro

Romania TV

Digi24

Fiecare rând scris despre parcursul meu îmi confirmă că sunt pe drumul bun și mă face să vreau să muncesc și mai mult.

Turneul „Simfonia Iubirii" continuă, iar eu abia aștept fiecare concert care urmează. Muzica este limbajul prin care pot spune lucruri pe care cuvintele nu le pot exprima. Iar cât timp voi avea o scenă și un public care ascultă, voi continua să cânt cu toată inima.

Ne vedem la următoarele concerte!